Date despre structura pădurilor carpatice, speciile caracteristice, biodiversitatea specifică și informații practice pentru drumeții în natură.
O prezentare a principalelor formațiuni forestiere din România — distribuție altitudinală, compoziție specifică și caracteristici ecologice.
Speciile caracteristice pădurilor montane românești — de la plantele forestiere la marile mamifere — și zonele cu statut de protecție.
Informații despre sistemul de marcaj al traseelor, instrumente de orientare și intervalele de timp potrivite pentru excursii în pădure.
România deține una din cele mai extinse suprafețe forestiere din Europa Centrală. Pădurile acoperă aproximativ 28% din teritoriul național, concentrându-se în Carpați și în zonele subcarpatice.
| Specia | Denumire științifică | Etaj altitudinal | Răspândire |
|---|---|---|---|
| Fag | Fagus sylvatica | 400–1400 m | Carpați, Subcarpați |
| Molid | Picea abies | 800–1800 m | Carpații Orientali |
| Brad | Abies alba | 700–1500 m | Carpații Meridionali |
| Stejar pedunculat | Quercus robur | sub 600 m | Câmpie, Podișuri |
| Gorun | Quercus petraea | 200–900 m | Dealuri, Subcarpați |
Fiecare anotimp aduce condiții diferite în pădurile montane și de câmpie. Cunoașterea caracteristicilor sezoniere permite o planificare mai sigură.